O lacrima...

O lacrima fierbinte coboara pe pamant,
Picura constant pe al tau mormant...
Amintirea ta e purtata de vant,
Iar eu stau langa cruce suspinanad....

S-a revarsat tarana ca o mare,
Si te-a-nghitit spre metamorfozare
Te-a luat, te-ai dus, ti-a fost dat sau ai decis,
Noi toti traim ce ne-a fost scris.

Inca mai bantui prin casa parasita,
Inca mai esti in suflet si in gand...
Continui sa existi prin cei ce-ai fost iubita;
[...dar nu a fost metoda potrivita...]

Bat clopotele-acum, s-aude un ecou,
Timpul se scurge, zile trec si vin mereu.
Ai fost, nu esti, dar poate vei mai fi -
Un om se naste mereu spre a muri...
(30 nov. 2008 - in memoram)