Prin clasa a opta au inceput intrebarile serioase despre viitorul meu...ce voi deveni? Ce drum voi alege in viata? Bineinteles ca nu eu imi puneam astfel de probleme, ci parintii. Eu imi doream sa ma bucur de viata de liceu, ca orice alt adolescent si nu imi pasa cat de putin de profesie sau cariera...Dar a venit un moment cu adevarat dramatic, in care, stand fata in fata cu cei care doreau sa imi decid odata pentru totdeauna viitorul, la o discutie deranjant de serioasa de la care nu ma puteam sustrage, a trebuit sa spun ca in 24 de ore le voi da un raspuns...si am stat toata noaptea gandindu-ma...rasucindu-ma in asternut...neputand pune geana pe geana...fara efect! Nu puteam spune ce imi doresc pentru ca nu stiam (intre noi fie vorba nici acum nu stiu :-)...). Singurul lucru cert era ca imi trebuie diversitate in viitoarea mea profesie...si tot stand a doua zi, gandindu-ma si razgandindu-ma, vazand cum trec cele 24 de ore, imi aduc aminte ca imi place sa scriu...sa inventez povesti, sa ma repun dupa un moment prost folosind o foaie si un pix...da! Asta era!
Sa fiu scriitor nu i-ar fi multumit...Dar jurnalismul era o optiune! Si am reusit sa trec astfel cu bine peste cele 24 de ore. In final insa, nu am urmat jurnalismul...dar inca imi place sa scriu! ;-)
By Liria
