Cum spune padurea "ajutor"

Am fost in vara aceasta in vacanta, in Germania. Si in multitudinea de locuri vizitate, m-am urcat pe un munte ( Heidelberg se numeste), care nu e chiar atat de inalt...si m-am dus eu pe carari de mune si nu m-am oprit pana suuuus :) . Privelistea era evident, minunata, plus ca nemtii stiu sa amenajeze un loc spre a fi un ambient placut. Ceea ce mi-a atras insa, cel mai mult atentia, a fost o statuie, desi e impropriu spus, care dadea glas padurii sufocate de poluare.

Un trunchi de copac, uscat, deasupra caruia a fost asezat un trup de om, care, la randul lui cara in spate o plasa mare de gunoi. Metefora? Natura este cea care are de suferit, este cea care duce in spate, cea care plateste pentru iresponsabilitatea noastra cand "uitam" sa aruncam la cos gunoiul... Dar ca sa intelegeti mai bine, adaug articoluli doua fotografii cu acest monument, pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, iar doua si mai mult ;)

TREI CARTI DE CITIT!!!!

Daca ar fi sa mor...pai cred ca ultimul lucru la care m-as gandi ar fi sa citesc trei carti...desi, trebuie sa recunosc ca mi s-a facut dor de o carte buna chiar astazi. Si cum mergeam eu azi in drum spre facultate, numai de studenti cu carti in brate am vazut....si totusi, revenind...
Daca ar fi sa mor, mi-as dori sa am puse in ordine toate indatoririle mele, sa nu las nimic neterminat...asa ca ar trebui sa citesc si eu , ca restul lumii, ca toti colegii mei silitori, bibliografia de la facultate. Care cuprinde mai mult de trei carti. Dar am sa le enumar pe cele care chiar doresc sa le citesc (in viitorul apropiat, presupun :D ):
1. "Sinuciderea" - Emile Durkheim
2. "Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate" -Konrad Lorenz
3. "Aziluri"- Erving Goffman

Doar 3 carti ? revoltator...

Am primit o leapsa de la Tudor  si m-am gandit ca ar fi timpul sa-o onorez....Deci intrebarea zilei :

Dacă mai ai 3 luni de trăit şi poţi citi doar 3 cărţi, care ar fi acelea? 

1. Asta imi aminteste ca trebuie sa-mi fac analizele, deci primul lucru care ar trebui citit ar fi buletinul de analize, dar cum nu se pune la categoria "carti" trebuie sa mergem mai departe. Unchiul meu are "Divina Comedie" a lui Dante in editia BPT (Bilioteca Pentru Toti),  am inceput-o vara asta si din pacate nu am reusit s-o termin, insa... mai e timp. Deci pana acum avem Iadul, Purgatoriul si Raiul lui Dante asta se pune ca o singura carte sau 3 ? ( daca se pun ca 3, eu am cam incheiiat articolul aici.....)

2. De foarte mult timp imi tot propun sa fac citesc "Dune", dar nu se iveste destul timp incat sa le citesc pe toate o data.

3. Desigur ar mai fi o gramada de carti pe care le-am primit si totusi nu am apucat sa le citesc : "singur pe lume " de Hector Malot , "unfinished tales"  de  J.R.R. Tolkien  si "stapanul tuturor dorintelor- relicva magica" de Judith Merkel Riley, dar probabil as citi povestirile dragute ale lui Rudyard Kipling, sau piesele lui Caragiale, deci probabil as trage la loto ( si castigatorul este........ Rudyard Kipling cu "Povesti asa cum sunt"  ). Desigur ar fi un milion de lucruri de citit si prea putin timp, deci pana la urma am avea asa:

I. as  termina "Divina comedie"  

II. as citi Dune

III.  aici e mai problematic.... dar totusi cred ca as ramane cu comediile lui Caragiale, adica daca tot e sa mori.... macar sa mori binedispus ... nu ?

Deci..... Randul tau Liria ^_^ have fun! Si o invit si pe Raluca sa dea tot ce poate....

O lacrima...

O lacrima fierbinte coboara pe pamant,
Picura constant pe al tau mormant...
Amintirea ta e purtata de vant,
Iar eu stau langa cruce suspinanad....

S-a revarsat tarana ca o mare,
Si te-a-nghitit spre metamorfozare
Te-a luat, te-ai dus, ti-a fost dat sau ai decis,
Noi toti traim ce ne-a fost scris.

Inca mai bantui prin casa parasita,
Inca mai esti in suflet si in gand...
Continui sa existi prin cei ce-ai fost iubita;
[...dar nu a fost metoda potrivita...]

Bat clopotele-acum, s-aude un ecou,
Timpul se scurge, zile trec si vin mereu.
Ai fost, nu esti, dar poate vei mai fi -
Un om se naste mereu spre a muri...
(30 nov. 2008 - in memoram)

Carmen si Rocco ( partea I )

Intodeauna se trezea cu greu de dimineata, de asta si intarzia mereu, chiar s-a gandit la un moment dat sa faca un dipozitiv care sa toarne apa in capul ei de fiecare data cand suna a 3-a oara alarma, dar desigur asta presupunea sa lase la uscat asternuturile, si sa mai piarda o jumatate de ora cu uscarea parului, asta insemna ca acum nu mai intarzia din cauza faptului ca nu se scula, ci pentru ca se usca pe par o jumatate de ora in fiecare dimineata, ... deci ideea asta fusese abandonata dupa scurt timp.

Deja toata lumea se obisnuise cu ea, mereu aparea cu cel putin jumatate de ora mai taziu, aparuse chiar vorba intre colegii ei de la servici: " sfertul Carmenial" , dar Carmen nu se supara pe faza asta, si nici sefii ei nu se suparau pe ea fiindca intarzia, era mult prea buna in ceea ce facea, si chiar daca intarzia la serviciu (asta se intampla mereu...) recupera cu o viteza uimitoare, si plus avea o personalitate incantatatoare care iti facea imposibila orice incercare de a te supara pe ea. Asa era ea, sincera si mereu bine dispusa ( chiar si atunci cand era somnoroasa) si cu lipici la oameni.

Si cum mereu exista un "dar", uite ca se iveste unul si in povestirea noastra ... Dar desi avea o viata comoda si tot ce isi dorea ea.. cu toate astea parea ca lipseste ceva, ceva ce ea inca nu aflase...

Se gandise mereu la asta in plimbariile ei lungi prin parc cu Rocco, si nu-i daduse de cap nici pana acum. Pana si Rocco observase o diferenta in comportamentul stapanei : Carmen nu se mai amuza atunci cand el incerca sa goneasca ariciul din spatele casei, nu se mai juca cu el atunci cand ieseau in parc si chiar de multe ori nu-l mai baga in seama. Trebuia sa se faca ceva, asa ca el Rocco un Airdale Terrier se hotara sa schimbe situatia, nu stia cum, si nu stia ce va face, dar cand Rocco se hotarareste sa faca ceva, apoi duce pana la bun sfarsit.

Era inceput de toamna, si Carmen avu un musafir, mai nepoftit : se trezi la usa cu verisorul ei ( cel sacaitor), dar cum nu avu ce sa faca, il primi in casa... apoi de....rudele sunt rude nu ai ce sa faci.

- Ce vant te-aduce pe aceste meleaguri vere Florian ?

- Vantul cald si primitor al banilor draga verisoara...

- Tot nu te-ai invatat minte ?

-De ce as face asta ? cand as putea sa insist si sa reusesc; afiseaza un zambet prostesc lasand sa se vada un zambet destul de convingator. Daca verisoara lui avea lipici la oameni, ei bine, el era inzestrat cu o persoanalitate foarte carismatica. Ar fi putut sa fie un vanzator foarte bun, dar de... omul se lungeste cand e vorba de bani.... Am sa-mi infiintez o firma, o companie, o sa ajungem cei mai tari, cu filiale in toata tara: Constanta, Tulcea, Arad, Brasov, Iasi..... ce mai? Incepem cu Bucurestiul, continuam cu tara si sfarsim cu .... ( face o pauza ca sa zambesca sugestiv) ... sfarsim cu toata lumea.

- Se pare ca ai toate organizate frumos, dar asta doar in aparenta....

- Ce vorbesti verisoara ? se mira Florian doar pentru o clipa, apoi isi aminteste ca scumpa lui verisoara sta la capitolul intuitie foarte bine, si a reusit sa-l ghiceasca aproape de fiecare data....

- Ai gasit macar un nume pentru compania asta ?

- Pai da... da.... Flower Power !

Carmen rade cu pofta pret de cateva clipe

-Numele asta l-ai inventat acum pe moment ....

- Asa e, dar totusi ma bucur ca te-am facut sa razi ...

- Si ce va face firma asta a ta ? o tacere neasteptata se lasa din partea lui Florian, la asta nu se gandise, si intrebare il lua pe nepregatite, dar cum salvarea vine de unde nu te astepti, iata ca si micul nostru Rocco intra in camera cu coada sus, fericit ca a reusit sa alunge ariciul fara sa fie intepat (de fapt ariciul se hotara sa faca o plimbare prin alte gradini) , asa ca Florian aproape ca sari de pe fotoliu cu raspunsul:

- Flower Power prima firma care va asigura toate serviciile pentru cainele vostru, totul de la dresaj pana cosmetizare .....

- Bine.... poti sta aici pentru cateva zile, dar nu-ti dau nici un banut ....

- Hai , doar un mic imprumut....

- Cat de mic ?

- 1000 de euroi ?

- NICI gand..... cum adica ? de abia ma intretin pe mine si pe Rocco, si mai vrei sa-ti dau si tie ?

- Bine... deci nu am nici o sansa sa primesc bani de Craciun (eventual in avans) zise zambind gretos de dulce.

- Ba daca stau sa ma gandesc.... da... se numeste salariu... ar trebui sa mai pui osul la treaba din cand in cand....

Lumea ciudatilor

Ati observat vreodata ce e in jurul vostru? A stat oare cineva, altcineva in afara de mine sa observe macar o secunda ceea ce se afla in jurul sau? Pentru ca eu am descoperit o lume fascinanta a cidateniilor si a ciudatilor. Si sunt multe lumi care se intrepatrund in universul asta nemarginit, dar lumea ciudatilor este atat de evidenta incat nici nu o mai percepem ca fiind ciudata. A intrat in asa zisa normalitate...care evident, este relativa...doua minute, cam de atat este nevoie. Doua minute sa iesi pe strada. Oriunde. Oriunde in Bucuresti cel putin. Gasesti peste tot oameni. Si daca ai putea sa stai doua minute observand: la magazinul din colt, cum vecina de la doi a iesit sa cumpere paine in halatul de baie si cu parul valvoi. In fata blocului copiii din cartier sunt imbracati ca la carnaval: cu caciulite cu urechi si au jucarii care aduc a gadgeturi... la scoala o adevarata parada a modei...iar asta daca ne referim numai la partea care tine de moda. sincer vorbind, nu am mai vazut pe cineva de multa vreme imbracat normal...ori elegant, extrem de elegant, ori in pas cu moda care sa te faca sa iesi in evidenta, ori total aiurea...da, ok, nu o sa ma apuc acum sa spun ca ar fi bine sa renuntam la haine...doar ca haina a ajuns sa [il] faca pe om, poate intr-un procentaj prea mare. Suntem efectiv niste marionete...avand impresia ca detinem controlul, nu facem altceva decat sa ne luam la intrecere cu perfectiunea...inclusiv cea mai sexy femeie in viata se chinuie sa ajunga la imaginea perfecta pe care o afiseaza in reviste...vreau sa subliniez aici, din nou, lipsa de normalitate. Doar ca din pacate, nu se operste aici...daca mai ai inca doua minute sa incerci nu numai sa vezi, ci sa si asculti ce spun fiecare...pai o sa intelegi exact ce spun. Poate ca am auzit de multe ori expresii de genul: papusa barbie, pausa de plastic, persoana blonda (evident la modul figurat) si asa mai departe. Pai...da, in aparenta sunt minunate, dar esenta pare a se altera tocmai din aceasta cauza...vad o mare criza de originalitate...vad cum diamantele palesc in fata unei balti cu noroi. Si cica asta nu e o lume a ciudatilor?

Motivatia mea

       Persoanele care ma cunosc (si astea sunt putine ) stiu ca nu sunt in   pas cu moda, si pe primul plan pun ce e calduros si confortabil, dupa aia mai vedem, ideea e ca nu am facut acest blog din pura mea dorinta de a ma exprima, vedeti voi constiinta are si ea o parere despre ce face omul in viata de zi cu zi (asta desigur pana cand omul se apuca si o leaga bine, si ii pune si un calus in gura...), iar constiinta mea spune ca ar trebui sa incerc sa scriu (inca nu i-am pus calus inca)... chiar daca nu scriu cine stie ce, chiar daca nu se uita nimeni pe ele... macar eu le-am scris, macar asta naste o dorinta de a scrie in continuare, ce are ca efect perfectionare stilului ( sau mai bine zis a felului in care scriu,.. eu inca nu am stil, sunt prea mica...), a exprimarii,... pana la urma e pacat sa nu faci ceva daca sufletul iti spune  sa faci.... Ideea e, ca scriu nu din cauza modei, nu ca sa ma laud, sau sa ma dau mare, ci doar pentru ca in unele momente ma apuca o dorinta de scris, asa ca orice ati spune, eu... eu tot voi scrie  ... ^_^

Visele, omul si adolescenta

   Oamenii tind sa-si complice viata ( FAPT  DOVEDIT ), nimeni nu contesta acest talent al omului de a se incurca in necazuri   ( zapacindu-i si pe ceilalti din jur).

   Adolescenta este o suita de incurcaturi: prieteni, iubiri, tradari si amagirii ce par a nu a avea solutii. De ce e asa de complicata ? DE CE ? DE CE ? De trei ori de ce !

  Poate pentru ca adolescenta reprezinta ultima suta de metri pana la maturitate, perioada in care omul vrand sa exploreze indemnat de sentimente tinde sa-si complice viata ca de.... ce-si face omul cu mana lui , ...lucru manual se cheama.

  Adolescenta ramane o perioada minunata din viata fiecarui om, in care isi descopera sentimentele, iar visele si sperantele ii dau aripi parind ca cerul este atat de aproape incat il poate atinge.

  Asa ca tinerilor adulti : visati, sperati si zburati catre idealurile voastre fara frica ca aripile ce le aveti vi se vor topi vreodata, caci , ... pana la urma speranta moare ultima......

Deci pana la urma ce titlu punem ?

mali: gasim un titlu pt al nostru blog ?
liria: :D; sugestii?
mali: is that a " " how do i get out of this smile ? or a ..." "i have no ideea smile ?
liria: i have no ideea
mali: zambeste, maine va fi mai rau ?"zambeste, maine va fi mai rau .... sau nu"
liria: i have no ideea
mali: oky,sa ne gandim la ceva care ne reprezinta: banane, pai da, ca daca le pui la orizontala arata ca un zambet
liria: stele
mali:bananele stelare, e un inceput.
mali: reaching for the stars ?
liria: wow, c bn suna, dar in eng?
mali dar as prefera in romana
liria: mda...ma gandeam eu...
mali: oky, deci hai sa incercam ce fac eu de obicei la felicitari , cu alte cuvinte "when in dout read Eminescu" 
liria: lupii sunt preferatii tai
mali: deocamdata da
liria: urland la stele?
mali: dar s-ar putea sa se schimbe, asa ca "urland la luna / stele" nu cred ca e o idee buna
mali: stai sa scot cartea cu eminescu 
liria vantul, marea
mali: muntele, nisipul
liria: planetele in jurul unui soare toate compun un univers
liria: asta vreau sa o pun ca citat
liria: planetele in jurul unui soare ...toate compun un univers
liria: iti place?
mali: un sistem
mali: univers e mai mare
mali: are mai multe sisteme solare
liria: era mai lung citatul...
liria: un om mic intr-o lume mare, doi ochi mari c privesc in susplanetele in jurul unui soare toate compun un univers
mali: mie imi placea citatul acela cu "timpul mort isi intinde al sau trup si devine vecinicie"
mali: aspirand spre stele
liria: mie d la eminescu imi place mortua est si glossa atat
mali: "ce e val ca valul trece " ?
liria: si unde e legatura?
mali:" viitorul si trecutul sunt a filei doua fete" sau ce zici de :la steaua ce-o urmam e-o cale atat de lunga, dar nici noi nu ne incumetam s-o lasam neparcursa
mali: asta-i prea mult
liria: da, prea mult
liria: c marfa suna asta...
mali: adaptare din "la steaua"
liria: zambete vii in lume sunt uitate
liria: wow
liria: dar nu pt blog
liria: doar asa
liria: suna misto
liria: si inca una
liria: dar cat d trist e sa te lasi iubit, sa spui da fara ca ceva sa fii simtit, cat d trist e sa suferi in tacere cat de trist, cata durere, sa fii iubit dar tu sa nu simti c-ai iubit
mali: e super

liria: eu am scris-o pe 21 .08 .2006

 SI DUPA MINUTE (pareau ore ) IN SIR .....

mali: da-mi un sinonim in rom pt "to reach"
 in afara de :a asipra, a atinge si a ajunge
liria: a atige
liria: a aspira
mali: "tintind spre stele" ?
mali: de la a tinti
liria: aspirand spre stele
mali: intinzandu-ne la stele
liriau: ca si cum m-am trezit din somn...
mali: atentie pericol de intinderi ale celulei neuronale(asta sa punem jos)
mali: "spre stele"
mali: oky, hai sa schimbam un pic prisma, sa gandim verde
mali: tot bllog-ul e verde
mali: sa gandim verde:mama natura, copaci, munti
liria: martieni?
mali: sau poate plutonieni
liria: extraterestrii
liria: din stele
liria: sistemul stelar
mali: al martienilor
liria: exista asa cv?
mali: martieni?
liria: nu, sistem stelar?
mali: inca nu s-a descoperit nici unul din cate stiu eu....
liria: ?
liria: aha, deci merge
mali: pai ... nu stiu

liria: k noi il descoperim...

SE DUPA ALTE MINUTE (care pareau tot ore)

mali: ce zici de disecand problema ?
liria: autopsia problemelor...
mali: dicolo de scheletul problemei e solutia
liria: c tare!
liria: hai sa facem un aricol despre asta
mali: da,ce ar fi sa dam copy si paste la unele replici din discutia noastra ?
liria: daaaaaaaaaaa
mali: dar de unde incepem ?
liria: inclusiv pe cele in care spun eu maaaaaaaaaaaaaaliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
liria: sa pot din nou sa zbor....m-am prabusit dar vreau sa ma ridic
liria: i stay i think i smile again i close my eyes i feel the pain
liria: si astea imi plac
maliu: atentie cad stele ?
liria: ba nu cade nici una
mali: pai poate are sa fie o ploaie...

liria :scuze se gasesc tot timpul (inclusiv pt acest bolg) ?

Si "dupa lupte seculare" care au durat aproape 30 de minute .....

liria:ce zice de " o sclipire d moment...." ?

mali: imi place ....

Si asa am ajuns intr-un luuuuuuuuung final la o intelegere..... deci pana una alta acesta va fi titlul, cum am zis, pana ne razgandim......:)

sertarul amintirilor

am un sertar plin cu scrisori si felicitari primite....am un sertar al amintirilor, al legaturilor de suflet...nu arunc niciodata o scrisoare...pentru ca e plina de sentimente: ale persoanei care a scris-o si ale mele. si cand deschid sertarul prafuit, imi cad ochii pe cate un rand, o fraza, un cuvant...si imi dau seama cate au fost, cate sunt si cate vor mai fi....

"mi-e dor de tine", "vreau sa iti multumesc ca ai fost langa mine","tu insemni totul pentru mine", "te iubesc mult", "ramai mereu asa cum esti acum si nu te schimba pentru nimic in lume"

imi amintesc ca la un moment dat imi scrisesem chiar si eu o scrisoare pentru mine, in scopul de a o citi in clipele in care nu ma simteam bine, pentru autoincurajare...wow, ce efect au niste simple cuvinte...poate pare ciudat, dar omul reactioneaza la ceea ce i se spune si se lasa influentat de ce i se spune, chiar daca nu vrea sa recunoasca...este o fiinta sociala, zoon politikon, deci suntem condamnati la a trai intre oameni si a comunica intre noi. si este de preferat ca o persoana sa se concentreze asupra partilor bune din viata ei astfel incat sa progreseze...deci este de preferat o vorba buna in locul celei rele...
de asta pastrez eu scrisorile ale vechi si prafuite. pentru ca daca le citesc imi amintesc cat insemn eu pentru ceilalti, de cate lucruri sunt capabila si cat de fericita ar trebui sa fiu pentru ca m-am nascut, ca am o viata si traiesc...suna ciudat, dar atunci am senzatia ca pot cuceri lumea...

doar o alta zi...8-)

azi am terminat cursurile devreme...si aveam planificat sa ma duc pana la medicul facultatii...doar ca mi-a scapat din vedere ca ma aflu in Romania si respectivul medic era in concediu de odihna, desi nu era nici un afis care sa anunte acest lucru...pfff! deci dupa ce mi-am zis ca nu are sens sa ma enervez, am inceput sa dau telefoane poate merg si eu la o plimbare prin oras insotita...de unde atata! toti erau sub stresul cursurilor, laboratoarelor, lp-urilor, seminariilor. greu de crezut asta cand pe strazi nu mai ai loc sa arunci un ac, nu? asa ca am inchiriat o bicicleta (si va sfatuiesc pe toti sa o faceti) si am pornit hai-hui prin parc zambind ca o nebuna...dupa ce a expirat ora am dus cuminte bicla inapoi si am pornit spre casa. cu metroul. si cine circula cu el mai des stie ca inauntrul lui te simti ca un gandac strivit (scuze de comparatie)...deci metroul pliiiiiiiiiin rauuuuu! si foarte caaald si mare inghesuiala...adica pana la urma nimic anormal...si in inghesuiala aia vad la un moment dat un tip super interesant si aratos, cu care nu m-am putut abtine si am firtat, desi mai aveam putin si incepeam sa urlu din cauza ghionturilor subtile ale pasagerilor care urcau si coborau....la un moment dat, cand deja contactul vizual nu mai era posibil, din motive evidente, primesc un biletel: "imi place de tine. da-mi numarul tau de telefon!" wow! cat de tare! si asta a fost inceputul unei idile...8-)

Prieteni

Un cuvant utilizat foarte utilizat in viata de zi cu zi.....  Daca intrebi pe cineva ce este un prieten iti va spune vesnica si repetitiva poezie : cineva care sa fie acolo cand ai nevoie de el, o persoana pe care sa poti conta. Frantura aceasta de conversatie (auzita intr-un parc din minunatul nostru Bucuresti) este cea care m-a pus pe ganduri " - Cineva mi-a spus ca: Frieds are like baloons, if you let them go, the'll fly away " , ( Si cum nu-mi place de regula sa citesc fraze in engeleza in mijlocul unui paragraf in romana, si viceversa , am sa si traduc fraza respectiva "prietenii sunt ca baloanele, daca le dai drumul vor zbura in departare", desigur ca un balon romanesc va ateriza usor pe pamant, dar sa nu uitam ca mai exista si baloanele umflate cu heliu (cum mai vedem prin filme, sau mai nou prin hipermarket-uri), ei bine, in mod evident tocmai despre acele baloane e vorba aici. Interesant, hai sa analizam oleaca aceasta definitie data prieteniei : practic daca nu pastrezi contactul cu o persoana, ea inceteaza sa-ti mai fie prieten, ajunge in stadiul de amic, apoi degenereaza in cunostinta, pentru ca mai apoi sa te intalnesti intamplator cu ea pe strada si sa-ti dai seama ca nu o mai cunosti deloc, deci se poate ajunge chiar la stadiul de necunoscut, de strain. Ei bine, eu nu sunt de aceeasi parere. Consider ca un prieten adevarat desi rar, dar nu inexistent, e o persoana cu care inainte de toate ai o conexiune, cu care  esti pe aceasi lungime de unda, asta mi se pare cel mai important.Sunt lucruri mai importante decat vorbele in vant, sau decat  ticurile enervante (cu care insa ajungi sa te obisnuiesti la un moment dat), dar nimic nu gasesc mai important ca o punte de legatura intre doua suflete, punte, conexiune care atat timp cat sufletele nu se schimba, cat timp  cresc si sunt "pe aceasi lungime de unda", cat timp au aproximativ aceeasi scara de valori, acea conexiune nu se va intrerupe, oricat de mult timp va trece, oricat de multe intamplari le-ar presari viata in calea unor prietenii, caci prietenia e mai mult decat "asculta-ma si pe mine cum ma miorlai" , sau "vino cu mine la cumparaturi" sau pune-ma  prezent la cursul X, doar suntem prieteni, nu? " ....... cel putin.... cel putin eu asa cred.

Dati-mi in cap, dar eu cred ca daca pur si simplu nu ai chef sa iesi, un prieten te va intelege;

Dati-mi in cap dar eu cred ca daca nu vorbesti timp de 3 luni cu cel mai bun prieten al tau, asta nu inseamna ca nu mai este cel mai apropiat de sufletul tau, ci doar ca nu e pus la curent, fi sigur ca te va apuca un dor de a afla cum el priveste lucrurile , cum priveste o problema, si cand il vei suna, chit ca e prima data dupa 4 luni, va fi bucuros sa te auda, si va fi incantat sa te ajute....

Dati-mi in cap dar asta cred eu despre prietenie .........

of

toata lumea incepe sa isi faca blog...vine un moment cand hi5 nu mai e de ajuns...cand vorbitul pe mess nu mai e la moda...si in incercarile noastre patetice de a ne afirma ca indivizi, de a socializa etc, ne facem si noi blog. si evident, m-a lovit si pe mine febra blogurilor. dar daca la inceput imi doream sa fie ceva extraordinar, dupa vizitarea mai multor astfel de "expozitii online" am desoperit ca nu sunt cine stie ce. totul pare mai frumos la inceput. si cum blogul asta fost realizat cu multa truda, dar a devenit un fel de ciorna, pentru ca sincer, nu ne-am organizat cum trebuie, din cauza lipsei timpului...sau a neuronilor, in cazul subsemnatei...a iesit ce vedeti si voi: un spatiu virtual in care imi arunc ideile cu multa nervozitate prin intermediul tastaturii care imi transmite cu viteza mbps (cred) mesajul pe blog...sincer? mare porcarie! dar sunt multe porcarii in lumea asta si toate au rolul lor in viata fiecaruia, asa cum o sa am si eu un rol in viata ta daca citesti vreodata aricolul asta... pana una alta imi urez bun venit in lumea pseudoscriitorilor online.

Louis Armstrong

Apucandu-ma sa caut melodi cantate de Louise Armstrong, care vrand nevrand imi starneau un zambet, melodi precum "smile", "what a wonderful world", "a kiss to build a dream on" am dat de altele noi, aici termenul de "nou" fiind impropiu folosit, dar erau noi pentru mine, era un stil cu totul nou, pe care nu avusesem ocazia sa-l intalnesc de prea multe ori. Dar inainte te toate, ma simt datoare sa spun cateva cuvinte despre artist in sine.deci....
Louis Armstrong (4 aug. 1901-6 iulie 1971) cunoscut si sub numele de Satchmo ( de la "satchel-mouth" care ar insemna "o gura cat o toba", sau daca optati pentru exoresia romaneasca "gura-mare" ) se naste in New Orleans, Louisiana intr-o familie saraca (parinti se separa curand dupa venirea lui pe lume). Creste cu muzica in suflet si cantand la colturi de strada reuseste sa-si dezvolte o intonatie optima si o spontenaitate caracteristica Jazz-ului.
Devine un mucian profesionist complet in momentul in care invata notele muzicale (pana la vasta de 17 ani canta din auzite). Desi s-a nascut si a crescut pe trepta cea mai de jos a societatii, muzica este cea care il ridica ajungand sa cante cu "king Oliver" considerat cel mai bun trompetist din New Orleans. Ajunge apoi sa cante cu propia sa trupa : "All Stars" , dar se imbolnaveste de cancer la gat, iar desi medicul i-a recomandat sa renunte la trompeta, Satchmo nu poate; moare in casa sa din New York.

Aici canta cu Ella Fitzgerald in

        melodia intitulata "Summertime" 

Iar aici cu Dizzy Gillespie in "Umbrella Man"

Dizzy Gillespie este cel cu trompeta mai ciudata; conform spuselor lui Dizzy, trompeta indoita la un unghi de 45 de grade este rezultatul unui accident la locul de munca, dar acest accident a schimbat si tonul instrumentului, iar lui Gillespie i-a placut efectul.

Fragment de poveste....

(...)M-am trezit dintr-o data singura, chiar si cu Scooby langa mine. Eram pierduta. Pierduta intr-o lume fada, fara viata, eram inchisa intr-un cufar imens si, desi era deschis, nu aveam puterea de a ma ridica si de a iesi din el, in lumea reala. Stateam acolo, nemiscata, ca o statuie si ma pierdusem intr-un univers al viselor. Nu aveam nici macar puterea de a striga dupa ajutor. Incercam sa plang, sa ma descarc, dar era in zadar…! Credeam ca reusisem sa trec de acest zid care-mi ruinase copilaria, dar se pare ca fusese doar o iluzie. Cum puteam eu sa trec mai departe? Cum mai puteam acum sa aprind stelele de pe cer ?… Cum ???
Imi treceau prin fata ochilor secvente din trecutul pe care nu vroiam sa mi-l mai amintesc, pe care pana acum reusisem sa-l maschez cu amintiri frumoase… trecutul de care fugeam in fiecare zi… Fugeam mereu de ceea ce se intamplase si nu vroiam vreodata sa mai ajung in acea situatie… Evitasem totul pana acum… pana acum, cand totul parea perfect, cand eram poate cel mai fericita, pana acum, cand, dintr-o data, fara un motiv anume, totul incepu sa se repete exact ca in acele zile, ca in acele momente, in care nu puteam face nimic. Si nici acum nu pot, pentru ca nu stiu ce sa fac…
Cum e posibil, ca intr-o fractiune de secunda, sa se repete istoria ? Oare chiar suntem pe o scena, in care ne jucam propriul rol la nesfarsit? Nu poate fi atat de crud destinul! Nu!
Totul era in mainile mele, as fi putut face ceva…dar, de fapt, nu puteam… Stateam ca o statuie si priveam…se intampla din nou, asa cum se mai intamplase…In fata mea se dezlantuia iadul, dar eu eram inerta. In jurul meu incepura sa vine pompierii, salvarea si politia. Incepusera toti sa-si faca datoria…mai putin eu! Eu stateam acolo, nemiscata, fara a scoate vre un sunet, fara a mai simti altceva in afara de deznadejde si priveam asa cum privisem si acum mai bine de 20 de ani… Priveam cum flacarile mistuie tot, priveam cum toti cei la care tin se lupta pentru viata. Fugisem acum, cum fugisem si atunci, fara a-mi pasa decat de mine si, desi ranita, nu simteam nimic, pentru ca nu mai faceam parte din acea lume, nu ma mai aflam in acel corp.
Dupa mult fum si multa zarva, stand la fel de nemiscata langa acel copac batran, cu Scooby langa mine, simteam cum trecutul se repeta. Acum 20 de ani, aveam ursuletul de plus in brate si stateam tot langa un copac batran. Vedeam acum, asa cum vazusem si atunci, cum incep sa iasa din cladire ranitii…victimele…familia mea…ALBERT!!!
Dintr-o data ochii mi se umplura de lacrimi. Am auzit o voce. Am intors capul si am vazut pe cineva indreptandu-se spre mine… Mi-am ridicat ochii spre cer…Printre norii de fum se vedeau stelele. Atunci nu le vazusem…Incepusem sa simt din nou viata, dar a fost prea mult pentru mine. O durere cumplita m-a doborat la pamant…(...)
daca va intereseaza contextul, postati un comment :-)