Saturday, October 25, 2008

Carmen si Rocco ( partea I )

Intodeauna se trezea cu greu de dimineata, de asta si intarzia mereu, chiar s-a gandit la un moment dat sa faca un dipozitiv care sa toarne apa in capul ei de fiecare data cand suna a 3-a oara alarma, dar desigur asta presupunea sa lase la uscat asternuturile, si sa mai piarda o jumatate de ora cu uscarea parului, asta insemna ca acum nu mai intarzia din cauza faptului ca nu se scula, ci pentru ca se usca pe par o jumatate de ora in fiecare dimineata, ... deci ideea asta fusese abandonata dupa scurt timp.

Deja toata lumea se obisnuise cu ea, mereu aparea cu cel putin jumatate de ora mai taziu, aparuse chiar vorba intre colegii ei de la servici: " sfertul Carmenial" , dar Carmen nu se supara pe faza asta, si nici sefii ei nu se suparau pe ea fiindca intarzia, era mult prea buna in ceea ce facea, si chiar daca intarzia la serviciu (asta se intampla mereu...) recupera cu o viteza uimitoare, si plus avea o personalitate incantatatoare care iti facea imposibila orice incercare de a te supara pe ea. Asa era ea, sincera si mereu bine dispusa ( chiar si atunci cand era somnoroasa) si cu lipici la oameni.

Si cum mereu exista un "dar", uite ca se iveste unul si in povestirea noastra ... Dar desi avea o viata comoda si tot ce isi dorea ea.. cu toate astea parea ca lipseste ceva, ceva ce ea inca nu aflase...

Se gandise mereu la asta in plimbariile ei lungi prin parc cu Rocco, si nu-i daduse de cap nici pana acum. Pana si Rocco observase o diferenta in comportamentul stapanei : Carmen nu se mai amuza atunci cand el incerca sa goneasca ariciul din spatele casei, nu se mai juca cu el atunci cand ieseau in parc si chiar de multe ori nu-l mai baga in seama. Trebuia sa se faca ceva, asa ca el Rocco un Airdale Terrier se hotara sa schimbe situatia, nu stia cum, si nu stia ce va face, dar cand Rocco se hotarareste sa faca ceva, apoi duce pana la bun sfarsit.

Era inceput de toamna, si Carmen avu un musafir, mai nepoftit : se trezi la usa cu verisorul ei ( cel sacaitor), dar cum nu avu ce sa faca, il primi in casa... apoi de....rudele sunt rude nu ai ce sa faci.

- Ce vant te-aduce pe aceste meleaguri vere Florian ?

- Vantul cald si primitor al banilor draga verisoara...

- Tot nu te-ai invatat minte ?

-De ce as face asta ? cand as putea sa insist si sa reusesc; afiseaza un zambet prostesc lasand sa se vada un zambet destul de convingator. Daca verisoara lui avea lipici la oameni, ei bine, el era inzestrat cu o persoanalitate foarte carismatica. Ar fi putut sa fie un vanzator foarte bun, dar de... omul se lungeste cand e vorba de bani.... Am sa-mi infiintez o firma, o companie, o sa ajungem cei mai tari, cu filiale in toata tara: Constanta, Tulcea, Arad, Brasov, Iasi..... ce mai? Incepem cu Bucurestiul, continuam cu tara si sfarsim cu .... ( face o pauza ca sa zambesca sugestiv) ... sfarsim cu toata lumea.

- Se pare ca ai toate organizate frumos, dar asta doar in aparenta....

- Ce vorbesti verisoara ? se mira Florian doar pentru o clipa, apoi isi aminteste ca scumpa lui verisoara sta la capitolul intuitie foarte bine, si a reusit sa-l ghiceasca aproape de fiecare data....

- Ai gasit macar un nume pentru compania asta ?

- Pai da... da.... Flower Power !

Carmen rade cu pofta pret de cateva clipe

-Numele asta l-ai inventat acum pe moment ....

- Asa e, dar totusi ma bucur ca te-am facut sa razi ...

- Si ce va face firma asta a ta ? o tacere neasteptata se lasa din partea lui Florian, la asta nu se gandise, si intrebare il lua pe nepregatite, dar cum salvarea vine de unde nu te astepti, iata ca si micul nostru Rocco intra in camera cu coada sus, fericit ca a reusit sa alunge ariciul fara sa fie intepat (de fapt ariciul se hotara sa faca o plimbare prin alte gradini) , asa ca Florian aproape ca sari de pe fotoliu cu raspunsul:

- Flower Power prima firma care va asigura toate serviciile pentru cainele vostru, totul de la dresaj pana cosmetizare .....

- Bine.... poti sta aici pentru cateva zile, dar nu-ti dau nici un banut ....

- Hai , doar un mic imprumut....

- Cat de mic ?

- 1000 de euroi ?

- NICI gand..... cum adica ? de abia ma intretin pe mine si pe Rocco, si mai vrei sa-ti dau si tie ?

- Bine... deci nu am nici o sansa sa primesc bani de Craciun (eventual in avans) zise zambind gretos de dulce.

- Ba daca stau sa ma gandesc.... da... se numeste salariu... ar trebui sa mai pui osul la treaba din cand in cand....

No comments:

Post a Comment