sertarul amintirilor

am un sertar plin cu scrisori si felicitari primite....am un sertar al amintirilor, al legaturilor de suflet...nu arunc niciodata o scrisoare...pentru ca e plina de sentimente: ale persoanei care a scris-o si ale mele. si cand deschid sertarul prafuit, imi cad ochii pe cate un rand, o fraza, un cuvant...si imi dau seama cate au fost, cate sunt si cate vor mai fi....

"mi-e dor de tine", "vreau sa iti multumesc ca ai fost langa mine","tu insemni totul pentru mine", "te iubesc mult", "ramai mereu asa cum esti acum si nu te schimba pentru nimic in lume"

imi amintesc ca la un moment dat imi scrisesem chiar si eu o scrisoare pentru mine, in scopul de a o citi in clipele in care nu ma simteam bine, pentru autoincurajare...wow, ce efect au niste simple cuvinte...poate pare ciudat, dar omul reactioneaza la ceea ce i se spune si se lasa influentat de ce i se spune, chiar daca nu vrea sa recunoasca...este o fiinta sociala, zoon politikon, deci suntem condamnati la a trai intre oameni si a comunica intre noi. si este de preferat ca o persoana sa se concentreze asupra partilor bune din viata ei astfel incat sa progreseze...deci este de preferat o vorba buna in locul celei rele...
de asta pastrez eu scrisorile ale vechi si prafuite. pentru ca daca le citesc imi amintesc cat insemn eu pentru ceilalti, de cate lucruri sunt capabila si cat de fericita ar trebui sa fiu pentru ca m-am nascut, ca am o viata si traiesc...suna ciudat, dar atunci am senzatia ca pot cuceri lumea...