Thursday, November 27, 2008

Brandusa-de-toamna




Sa spunem asa : ca dintr-o roua cazuta in apa limpede a unui lac s-a nascut o muza, o muza cu coada de peste si aripi de fluture inzestrata cu darul de a intelege sursurul apei si fosnetul padurii, era ultima muza nascuta de mama natura, si cea mai frumoasa de pana acum: parul ii era alb si lung semn pentru darul ce-l primise de la Bufnite : intelepciunea, de la Lilieci primise auzul fin, de la Soimi primise viteza in zbor, de la Privighetori glasul dulce, iar Florile ii dadusera cadou o mantie magica facuta din petale de trandafir alb cusute cu raza lunii si a soarelui. Aceasta mantie avea propietati neobisnuite, isi schimba culoarea in functie de starea muzei, adica daca Cercer, caci asa o chema pe muza, era trista toata mantia se transforma intr-un albastru marin adanc conferindu-i astfel si o aura de melacolie, daca era vesela mantia se facea rosie ca focul si aura ei reusea sa invioreze chiar si cea mai trista fiinta din padure. De obicei mantia muzei Cercer si totodata aura ei era portocalie, o culoare puternica si calduroasa asa cum era Cercer.

Intr-o zi , intr-o minunata zi de toamna, intra in padurea noastra o viata scurta , un om, care fascinat de frumusetea unei brandusi-de-toamna o rupe si un vis ii incolteste in minte.... Lumea ar da bani grei pe un peisaj ca acesta.... daca ar putea sa-l vanda, ar face o avere... dar cine zice ca nu poate sa-l vanda ? Oare un hotel aici in mijlocul padurii, un refugiu pentru cei destul de bogati sa achite nota cam grasa de plata , oare toate astea nu l-ar imbogatii? parca si vedea acolo o piscina limpede, in partea aceasta o plaja artificiala cu nisip adus din Sfantul Gheorghe toate acestea conturau in mintea acestui omulet o iluzie bine pusa la punct care parea ca avea sa devina din imaginara foarte reala...

Iarna a trecut fara prea multe incidente, Cercer a tinut la ea un urs care nu vroia sa hiberneze, a adapostit si o familie de soricei de camp, iar bufnitele ii aduceau in fiecare zi vesti din toata padurea, astfel ca Cercer stia ce a facut pana si cel mai mic fulg de zapada, chiar si soarta acelei branduse-de-toamna ii era cunoscuta, muza lasa omul sa mearga cu floarea acasa in speranta ca va respecta frumusetea si armonia padurii, si ca ii va indemna pe ceilalti asemeni lui sa faca la fel, dar lucrurile nu stau asa cum vrem noi, asa cum le planuim noi, asa cum speram.....

Prima zi de primavara sosi cu mult fast, ghioceii rasariti indemnau toata padurea sa iasa afara, sa se scuture de moleseala iernii si sa se bucure de razele clare si parca mai vesele ale Soarelui.... Pana acum toate bune si frumoase, dar sa aruncam un ochi si in lumea omului... Dupa binedescrisa "revelatie" pe care omul, Alin o avusese admirand brandusa, visul sau capata cu greu contur in lumea reala, dar cu toatea astea parea ca tot ce si-a imaginat el , va fi posibil. Semnase contractul cu o firma de constructii, aveau sa inceapa proiectul unui hotel chiar in aceeasi zi, locatia avea sa fie chiar langa lacul din inima padurii.
Oameni cu ferastraie electrice invadara toata padurea, excavatoare scobeau in pamantul afanat de langa lac....era imaginea unui paradis ce se destrama.
Cercer afla repede despre aceasta invaziune a padurii, asa ca zbura mai repede ca niciodata in speranta ca poate sa faca ceva sa opreasca aceeasta distrugere. Dar cat putu de repede nu fu de-ajuns, oamenii inepusera sa-si faca treaba, sa onoreze contractul, Cercer striga cat putu de tare sa inceteze, dar nu o putura intelege, pe ea, cea care vorbeste toate graiurile nu putea fi inteleasa.... aura ei se transformase deja in cenusiu inchis, dar ochii de un albastru taios inca mai pareau vii, zbura de colo pana colo, incerca sa vorbeasca cu fiecare om in parte, dar pareau ca nu o inteleg, ca nu o aud, ca nu o vad, pe scurt ca nu ii simt prezenta.

Ostenita se prabusi pe iarba moale de langa lac, la cativa metri de un camion parcat cu materiale. Viata parea ca ii paraseste trupul, aura se inegrea din ce in ce, iar acei ochi, de un albastru intens se ascundeau incet incet sub pleoapele negre......

Tuesday, November 18, 2008

Ce este omul ?


Ce este omul decat o fiinta rationala ? Cel putin asa ar zice majoritatea .... dar ... ati observat, cum asta nu mai e asa ? Cum actionam, fara sa stim de ce actionam, si spunem lucruri fara sa vrem, cum nu suntem atenti ? si cum ne dispretuim unul pe celalalt uneori (sau chiar de multe ori) fara motiv ?
Nimic nu mai pare elementar, si acum nici cei mai mari detectivi nu pot deduce cu adevarat o situatie, sau un gand .... de ce ? Fiindca am devenit absurzi, am devenit mult prea egoisti, mult prea nesimtitori fata de comorile care ne inconjoara...
Si de ce ? ce explicatie gasim pentru faptul ca unele persoane blocheaza accesul la scaune in autobuze, sau ca nu te lasa sa cobori fiindca ele at trebuie sa se aseze, sau pentru ca tipa care vinde ziarele e insuportabil de irascibila atunci cand ii vorbesti, ce explicatie poti gasi pentru faptul ca esti calcat in picioare, sau dat la o parte.... daca nu ai stii bine ca traiesti intr-un oras, ai putea sa juri ca iti petreci viata intr-o jungla unde fiecare traieste pe cont propiu...

Presupun ca va urma.....

Fr: O sansa la miliarde

Si totul pare mult prea bine calculat.... de ce ai crede tu, ca toate aceste intamplari sunt doar succesiuni de fapte ? ca sunt coincidente ? Nu exista coincidente, exista insa lucruri care depasesc puterea de intelegere a omului si din aceasta cauza... le numim convenabil coincidente, intamplari... banale, si simple evenimente, fara a mai lua seama la miracolul care sta in spatele fiecareia. Ca sa aveti si o imagine vizuala, va reamintesc reclama de la coca cola de acum ceva timp cand de fiecare data cand cineva baga o moneda in tonomatul de sucuri se intampla un mic miracol pentru a elibera o amarata de sticla de 0,5 L.... si asta fara a stii nimeni. deci...in loc sa stai acolo si sa plangi, ca X are pica pe mine si nu ma trece, sau altele aminteste-ti acest mic citat din Dante (pe care mintea mea e fizata de ceva vreme) :"te teme doar de-acele lucruri care, il pierd pe om, si-si fac din rau un tel, de alte nu caci nu-s vatamatoare"...Acestea fiind zise... treci si infrunta viata cu fruntea sus, dar nu si cu nasul pe sus ^_^

Monday, November 10, 2008

O sansa la miliarde

Exista o sansa la miliarde ca acel ovul si acel spermatozoid cu acele caractere genetice sa se intalneasca in acel moment, in acea zi si sa se formeze o celula ou viabila. Exista o sansa la miliarde ca aceasta celula ou sa fie in interiorul unei femei si nu in al unei femele. Exista o sansa la miliarde ca acea femeie si partenerul ei (asta e optional) sa accepte sa duca la bun sfarsit sarcina. Exista o sansa la miliarde, ca tu sa te nasti sanatos, cu o viata promitatoare inainte. Exista o sansa la miliarde sa te nasti in lumea asta, in Romania, pe continent european (tinand cont ca altii s-au nascut in Africa). Exista o sansa la miliarde ca tu sa ai posibilitatea sa te dezvolti asa cum ai facut-o tu si sa traiesti o viata exact ca a ta. Existao sansa la miliarde sa fii tu insuti. Pentru ca teoretic vorbind, tu schimbi lumea, prin simplul fapt ca existi si ca interactionezi cu ceilalti. Chiar si cea mai mica interventie a ta schima lumea - nimic nu e intamplator! Nu e evident? Exista o sansa la miliarde sa fii tu, aici, acum. Eu o iau mereu ca pe o provocare...ca pe o oportunitate. Enjoy!

Sunday, November 9, 2008

Fragment

Postez un fragmen dintr-o schita pe care sper intr-o zi s-o termin, si s-o si postez :
"- acuma esti doar pesimista.
- e bine sa vezi jumatatea goala a paharului, te face sa te bucuri ca mai ai o jumatate...
- de fapt plangi pentru o jumatate care a disparut....si-atat
Deseori lucrurile pe care le facem sau atitudinile pe care le luam, au la baza un motiv constient, alteori atitudinea este bazata pe o caracteristica cufundata adanc in subconstient, de cele mai multe ori aceasta caracteristica e mandria.
Mandria da nastere orgoliului, iar orgoliul construieste un puternic simt al egoismului, iar egoismul,... egoismul draga mea, ne impiedica sa facem multe, sa depasim situatia noastra, sa evoluam atat psihic cat si sufleteste.
Frica, ce este frica ?
Copila raspunde pe nerasuflate:
- O stare de spirit care te nelinisteste, iti acelereaza pulsul, iti activeaza sistemul nervos simpatic dar te poate bloca....
-Interesant... o definitie destul de lunga... uite alta mai scurta si mai sugestiva: Frica este lipsa credintei."

Saturday, November 8, 2008

Copacul....

Ceva ce am scris acum mult timp..... dar care acum nu mai pare la fel ... in orice caz....have a look :
"Demult, pe vremea cand dinozaurii stapaneau pamantul si cerul, a existat un cpac; dar nu orice fel de copac, caci vezi tu, era unul fermecat. Si acest copac nu isi pierdea frunzele niciodata, caci ele se metamorfozasera de mult in pietre pretioase, tulpina si ramurile erau din aur pur, iar radacinile sale atingeau centrul Pamantului.
Dinozaurii nu i-au putut intelege niciodata rostul, folosindu-l doar pentru a se scarpina.
Intr-o zi, un T-rex, s-a impins atat de tare in el, ca s-a rupt chiar de la baza trunchiului.
Cerul deodata s-a intunecat, si vreme de mult timp, Terra nu a mai vazut Soarele.... acesta era blestemul Copacului "

Sunday, November 2, 2008

Carmen si Rocco (partea a II-a)

-Ba daca stau sa ma gandesc.... da... se numeste salariu... ar trebui sa mai pui osul la treaba din cand in cand....
- Esti rea.... foarte rea...
- Nu, doar realista, dar, te pot ajuta sa-ti gasesti un loc de munca... asta pot sa fac.
- Mda... multumesc mult de ajutor... banii se pot face mai usor decat sa muncesti...

- Pana si traficantii muncesc pentru banii lor, tu vrei sa fi exceptia de la regula, asa  nu merge ... Vino cu mine la firma maine si vorbesc eu cu seful meu sa-ti dea ceva de lucru... temorar, caci esti pus pe fapte mari...

-Frumos... mai si rimeaza ... Ti-am zis ca esti verisoara mea preferata ?

- Sunt singura ta verisoara...

- Ba nu, ar mai fi si versoara mea prin alianta: Roberta .

- Verisoara Roberta ? Nu o cunosc, cine e ?

- Ba o cunosti, dar sub numele de Robert.... Carmen ramase fara cuvinte, Florian se intindea in fotoliu, erau putine clipe cand putea sa o surprinda nepregratita pe Carmen iar pe aceasta avea de gand sa-o savureze.

- Vrei sa spui ca....

- Exact !

- Si  a fost un tratament cu hormoni sau ...

- Cu forfecuta verisoara, cu forfecuta ...

Carmen isi scutura capul ca si cum ar fi incercat sa-si alunge o imagine neplacuta din minte si continua:

- Bine sa lasam asta laoparte deocamdata. De maine vei fi noul portar la firma sau...

-Nici gand, portar ? nu eu....

- Sau te las sa faci cumparaturile si treburile prin casa, stii tu : spalat pe jos, mancarea, sa-l speli pe  Rocco...

- Si cand ziceai ca incep minunata meserie de portar ? (zambeste de parca si-ar cere scuze de replica de dinainte) 

Timpul trecuse prea repede, era aproape 5, cam pe la  ora asta iesea cu Rocco prin parc in fiecare sambata. Carmen il invita si pe Florian sa se plimbe cu ei. Rocco parea un pic nemultumit de invitatie care o emisese Carmen. Avusese timp sa se gandeasca, si concluzionase ca stapanei lui ii lipseste o jumatate; " Asta e problema cu oamenii: sunt tristi pentru  ca sunt singuri, si D-soara Carmen e la fel, numa' ca nu o stie; Bun, si ce e de facut in privinta asta ? hmm... in parc se plimba multi oameni... dar cum voi stii care e potrivit pentru D-soara Carmen ? pai trebuie sa fac o lista; oare ce conteaza mai mult ? cum are blana din cap ? sau daca vaneaza mai bine ? Ar trebui sa observ comportamenul oamenilor si al D-soarei, asa pot face o lista exacta. Perfect, mergem in parc, un loc plin de oameni, ii pot examina, dar ar fi bine daca lenesul asta ar putea s-o descoasa.... ar face si el ceva folositor...."

   Era o seara fumoasa, dar un pic cam frigurosa, dar asta nu-i impiedica pe oameni sa evadeze din casutele lor si sa faca o plimbare prin parc. Toate bune si frumoase, dar cine avea timp sa se plimbe cu o asa misiune pe cap ? Nu si Rocco al nostru. Trebuiau luate masuri, si asta repede.

Duminica, 2 noiembrie 2008 (pagina de jurnal)

[...]Stiu ca pot si ca sunt in stare si de obicei ceea ce ma face sa merg mai departe si ma ambitioneaza sunt tocmai aceste piedici pentru ca ele se pun pentru a ma face sa cred k sunt la mana lor k nu stiu ce sa fac fara pentru a trece peste ele. Si tocmai asta ma ambitioneaza. Nu suport sa fiu santajata, sa depind de ceva sau cineva, tocmai de aceea nu imi pasa daca va trebui sa plec, nu imi pasa daca va trebui sa imi schimb viata radical. O sa o fac fara teama, pentru ca stiu ca sunt mai puternica decat orice…stiu ca in ciuda cuvintelor si beneficiilor care se presupune ca le primesc, exista ceva mai important decat asta. Sunt eu. Si daca eu ma pot simti bine cu mine, pot sa mut muntii din loc. Pot sa fac orice atata timp cat stiu ca beneficiile mele sunt doar formale. Cand stiu ca pt unii a ma ajuta inseamna a indeplini o obligatie. Eu nu sunt dependenta de asta. De fapt sa o stiu imi da mai multa forta. Pentru ca stiu ca pot visele mele vor deveni realitate. Voi zbura asa cum am uitat sa o fac, voi merge sa cuceresc lumea si asta doar pentru ca cineva mi-a spus ca viata mea sta la mana altcuiva. Si eu nu cred asta. Si am sa demonstrez ce inseamna sa fii liber, ce inseamna sa fii tu mai presus de orice… nimic nu ma poate opri. A castiga in viata inseamna a sti sa o traiesti, inseamna sa nu iti fie teama, inseamna sa stii sa zbori…tu stii sa o faci?