Scrisoare

Nu pot sa mai visez la tine...nu imi mai pot permite sa te las sa imi intrii in inima. Nu mai poti intra inca odata. A trecut prea mult timp si cred ca multe lucruri s-au schimbat. Nu pot sa risc sa te iubesc din nou. Nu mai are sens sa ma gandesc ca poate...oricum, primul meu gand, daca te vad, este sa fug cat mai repede si cat mai departe. Se pare ca imi e teama, iar daca imi e teama inseamna ca de fapt, nu te iubesc. "Pentru ca frica are de-a face cu pedeapsa si cine se teme nu a ajuns desavarsit in dragoste..."
Totusi, reusesti sa ma bantui...sa nu ma lasi sa te uit...sa ma chinui... Cum e posibil sa mai simt ceva chiar si acum?! De ce nu pot sa trec pe langa tine si sa nu imi pese asa cum se intampla cu ceilalti? De ce trebuie sa fii tu diferit? Au trecut atatia ani de cand eu nu am mai simtit cu adevarat si nimic nu m-a mai facut sa tresar...si acum, dupa atatia ani tu, TU ma trezesti la viata. De ce? Cand este evident ca nimic nu se poate intampla oricat de mult imi doresc? De ce ai ramas inca in sufletul meu? De ce cateva secunde au efect o eternitate? De ce, de ce...de ce e asa greu? Vreau si nu vreau sa te uit...vreau pentru ca e foarte greu, dar nu vreau pentru ca e prea frumos...

O sansa la miliarde

Exista o sansa la miliarde ca acel ovul si acel spermatozoid cu acele caractere genetice sa se intalneasca in acel moment, in acea zi si sa se formeze o celula ou viabila. Exista o sansa la miliarde ca aceasta celula ou sa fie in interiorul unei femei si nu in al unei femele. Exista o sansa la miliarde ca acea femeie si partenerul ei (asta e optional) sa accepte sa duca la bun sfarsit sarcina. Exista o sansa la miliarde, ca tu sa te nasti sanatos, cu o viata promitatoare inainte. Exista o sansa la miliarde sa te nasti in lumea asta, in Romania, pe continent european (tinand cont ca altii s-au nascut in Africa). Exista o sansa la miliarde ca tu sa ai posibilitatea sa te dezvolti asa cum ai facut-o tu si sa traiesti o viata exact ca a ta. Existao sansa la miliarde sa fii tu insuti. Pentru ca teoretic vorbind, tu schimbi lumea, prin simplul fapt ca existi si ca interactionezi cu ceilalti. Chiar si cea mai mica interventie a ta schima lumea - nimic nu e intamplator! Nu e evident? Exista o sansa la miliarde sa fii tu, aici, acum. Eu o iau mereu ca pe o provocare...ca pe o oportunitate. Enjoy!

Duminica, 2 noiembrie 2008 (pagina de jurnal)

[...]Stiu ca pot si ca sunt in stare si de obicei ceea ce ma face sa merg mai departe si ma ambitioneaza sunt tocmai aceste piedici pentru ca ele se pun pentru a ma face sa cred k sunt la mana lor k nu stiu ce sa fac fara pentru a trece peste ele. Si tocmai asta ma ambitioneaza. Nu suport sa fiu santajata, sa depind de ceva sau cineva, tocmai de aceea nu imi pasa daca va trebui sa plec, nu imi pasa daca va trebui sa imi schimb viata radical. O sa o fac fara teama, pentru ca stiu ca sunt mai puternica decat orice…stiu ca in ciuda cuvintelor si beneficiilor care se presupune ca le primesc, exista ceva mai important decat asta. Sunt eu. Si daca eu ma pot simti bine cu mine, pot sa mut muntii din loc. Pot sa fac orice atata timp cat stiu ca beneficiile mele sunt doar formale. Cand stiu ca pt unii a ma ajuta inseamna a indeplini o obligatie. Eu nu sunt dependenta de asta. De fapt sa o stiu imi da mai multa forta. Pentru ca stiu ca pot visele mele vor deveni realitate. Voi zbura asa cum am uitat sa o fac, voi merge sa cuceresc lumea si asta doar pentru ca cineva mi-a spus ca viata mea sta la mana altcuiva. Si eu nu cred asta. Si am sa demonstrez ce inseamna sa fii liber, ce inseamna sa fii tu mai presus de orice… nimic nu ma poate opri. A castiga in viata inseamna a sti sa o traiesti, inseamna sa nu iti fie teama, inseamna sa stii sa zbori…tu stii sa o faci?

O lacrima...

O lacrima fierbinte coboara pe pamant,
Picura constant pe al tau mormant...
Amintirea ta e purtata de vant,
Iar eu stau langa cruce suspinanad....

S-a revarsat tarana ca o mare,
Si te-a-nghitit spre metamorfozare
Te-a luat, te-ai dus, ti-a fost dat sau ai decis,
Noi toti traim ce ne-a fost scris.

Inca mai bantui prin casa parasita,
Inca mai esti in suflet si in gand...
Continui sa existi prin cei ce-ai fost iubita;
[...dar nu a fost metoda potrivita...]

Bat clopotele-acum, s-aude un ecou,
Timpul se scurge, zile trec si vin mereu.
Ai fost, nu esti, dar poate vei mai fi -
Un om se naste mereu spre a muri...
(30 nov. 2008 - in memoram)