Saturday, December 6, 2008

Andreea si Alin

... Se trezi inghiontita de cineva... Un pui de om statea deasupra ei si o inpungea cu degetul, aura se deschidea un pic cate un pic, devenise albastru deschis.
-Ma poti vedea ?
-Da cum sa nu?
-Ma poti si intelege ?
-Doar vorbesti romana nu ?
-nu chiar...spuse aproape soptit, caci unele lucruri nu putea fi acum discutate... Ce se intampla aici ?
-Tata construieste un nou hotel .
-Ce e un "hotel" ?
-Un loc in care oamenii dau banii si vin sa doarma si sa se relaxeze...
-De ce ?
-De ce ce ?
-De ce vin sa doarma la un hotel ? Nu au propia casa unde sa doarma si sa se relaxeze ?
-Ba da, dar uneori nu iti mai place acolo, stii, atunci cand toti se cearta, parca nu ai mai vrea sa te afli acolo.
-Dar de ce sa se certe ? intreaba mica muza. caci in comparatie cu puiul de om era ca un soricel fata de un caine.

-Pentru ca asa fac parinti... copila isi scutura capul, parca pentru a alunga gandurile rele, si se grabeste sa intrebe : Dar tu ce fel de fluture esti ?

-Nu sunt un fluture, sunt o muza. Puiul de om se arata mirat asa ca se simtea nevoia de o explicatie: Sunt un dar al naturii pentru lume.

-Lume ...adica pentru oameni, nu ?
-Adica pentru orice fiinta, fie ea om, sau animal, sau chiar planta.

-Si poti vorbi cu animalele ?

-Da , chiar si cu plantele, dar .... se pare ca.... oamenilor nu le pot vorbi....

-Nu fi prostuta... eu ce sunt ? Sunt un om, un om mai mic zice tata, dar totusi un om.

-Dar tu , ce cauti aici? devine periculos.... tatal tau unde e ?

-Tata ? e acolo cu nenea ala, cel care supravegheaza constructia hotelului..

-Cum se construieste un hotel aici ? muza se ridica aproape speriata....

-Da, tata a initiat proiectul, zice ca asa va avea destule venituri ca sa plateasca si avocatul, si  va castiga si custodia.

-Custodia ? Ce e aia ?

-Pai din cate am inteles eu, e dreptul de a ingriji un copil....... acum sunt in grija mamei, la fel si fratiorul meu, pe tata il vedem la sfarsitul saptamanii, si  uneori cand il lasa mama ne ia de la scoala.

-Ce lucruri groaznice povestesti, dar lasa-ma o clipa, trebuie gandesc trebuie sa-mi salvez padurea....

-Sa ti-o salvezi ? dar de ce ? moare ? tata nu vrea sa faca altceva decat sa infrumuseteze peisajul...

-Si prin aceasta infrumusetare pe care i-o acorda el, distruge caminul a zeci de fiinte. Padurea asta a ocrotit timpp de veacuri felurite specii, multe din ele sunt acum pe cale de disparitie, si doar zidul acesta de copaci le separau de omul care face si apoi se intreaba de urmarile actiunilor sale.... Fa ceva !! nu sta acolo ca o ciuperca.... OPRESTE-I, IMPIEDICA-I SA-MI DISTRUGA.... padurea... incerca sa se ridice, dar puterile inca nu-i revenisera.... muza acum purpurie... purpurie ca apusul unui soare, incerca din toate puterile sa se inalte, dar aripile nu vroiau s-o mentina in zbor...    Daca as putea vorbi cu ei.... DE CE , DE CE NU MA POT AUZI ? si cu fiecare sunet urlat afara, purpuriul se intensifica.... picaturi de apa cristalina se iveau pe ai ei obraji, fiecare se transforma intr-o floare, dar o floare ofilita.... 

-Dar cu mine de ce  poti vorbi ? intraba puiul de om chiar linistit.

- Mama Natura mi-a daruit viata, dar si darul de a intelege orice fiinta in viata, de fapt orice fiinta capabila de dragoste...

-Deci poti vorbi cu plantele, dar nu sunt plantele fara de suflet ? Si daca cu ele poti vorbi, de ce nu si cu oamenii ?

-Nu am vreme sa explic, dar da: plantele au suflet, au viata, si sunt mai umane decat aceste fiinte pe care le numesti tu oameni...asta  daca sunt intradevar fiinte.....

-Nu fi prostuta.... normal ca sunt fiinte.... uite, daca vrei, vorbesc eu cu lucratorii astia...

O lua pe Cercer in palma si se duse chiar la cel ce a inceput aceasta poveste a distrugerii padurii, s-au dus impreuna la Alin.

-Tata ! 

-Da Andreea, ce e ? nu vezi ca vorbesc cu cineva?

-Uite ea e Cercer, spune ca e protectoarea padurii.... te roaga frumos sa  nu mai faci hotelul, zice ca zeci de specii vor muri... putem construi Hotelul in alta parte ?

    Alin se uita mirat la fica sa Andreea, desi implinise de-abia 6 ani intodeauna fusese calma si la locul ei, adeseori spunea ceea ce trebuia cand trebuia, era copila prin care Dumnezeu iti trimitea speranta si prin care iti arata  calea de salvare..... cel putin asa gandea el.... acum ceva vreme inainte de divort....acum gandul acela se pierduse intr-o nebuloasa ne neuroni. Alin se uita la Andreea, mai mai sa-i vina sa-o ia la bataie, dar asa ceva nu putea sa faca.... nu asa in vazul tuturor... sa inventeze zane  protectoare, doar asa de plictiseala ? se vede ca mama ei o invatase la lucruri rele.... Tipa fugar la ea, desi il durea sufletul de fiecare data cand facea asta, si o trimisese la joaca, nu inainte de ai spune sa nu se joace langa locul unde erau parcate masinariile acelea uriase.

-Namila nerecunoscatoare, opreste-te, nu vezi ca-mi distrugi casa, padurea ? Se incapatana muza sa vorbeasca in fata lui Alin, dar vazand ca un ifron tocmai isi facea aparitia si calca pe niste musuroaie de furnici zbura in partea aia, si incerca sa-si foloseasca puterile pentru a opri monstrul acela de metal. tulpini groase iesira din pamant si se incolocisera in jurul ifronului. Oamenii incepeau sa se alarmeze, ceva se intampla in aceasta padure, ceva ce ei nu aveau certitudinea ca pot sa controleze, si acest sentiment ii inspaimanta.  Soferul se sperie, si in loc sa dea inapoi, confunda marsarier cu o alta maneta, asa se facu ca in loc sa mearga inapoi smucise carligul greu de fier care ajunge sa o loveasca pe Cercer. Un scut improvizat din frunze e ceea ce ridica Cercer in apararea sa, dar nu destul de eficient, caci, cade jos, ranita si inconstienta.

Andreea alearga la ea, incearca sa o trezeasca, alerga pana la lac si-napoi si o stropi cu cateva picaturi de apa.... pelerina din galben bolnavitor se schimba intr-un verde timid. Muza deschise ochii, era inca vie, dar nu se stie pentru cat timp... se putea reface, dar in momentul in care casa ta, caminul tau , sursa ta de energie se destrama, e cam greu sa-ti aduni puterile.....

Unul din  soferii care fusese neatent cu cele ce se intamplasera pana acum in jur, se sperie cand o vazu pe fata sefului in fata lui, la mai putin de 3 metri  distanta, asa oprise imediat excavatorul, dar cupa  lui nu mai rezistase si eliberase zecile de kilogramele de pamant exact deasupra Andreeai .

-NUUUUUU, ce-ai facut ? striga ca disperatul Alin...

El si restul muncitorilor se grabira s-o scoata de acolo, sansele nu erau prea mari, caci trupul ei firav ar fi fost deja strivit... dar speranta nu moare....  dupa numai cateva lopeti scoase, oamenii dadusera de ceva tare, cand tot pamantul se cazu , se vazu o semisfera facuta din aer, si pentru prima data cu totii o putura vazu pe Cercer, muza protectoare a codrului, care cu ultimele puteri facuse un adapost spre a salva copila, puiul de om, o viata scurta.... Toti ramasera uimiti, Alin stia acum ca Andreea nu mintise, si totusi era prea tarziu... oare ?

Muza cazu la pamant, de data aceasta parea definitiv..... pe masura ce silueta ei se contopea cu atmosfera din jur, se putea observa ca mantia revenise dupa multe incercari la culoarea ei obisnuita de portocaliu..... Andreea cazuta jos se ridicase, isi dadu seama ce se intamplase si izbucnise intr-un plans linistit plin de tristeste... Alin o lua in brate, si lacrimi incepura sa-i curga pe obraz... plangea nu din cauza ca a fost pe pragul de a-si pierde fica, ci din cauza ca se putea vedea acum in toata monstrozitatea sufletului sau..... hotel, piscina, divortul, dorinta de a castiga custodia doar ca sa-i fac in ciuda fostei sotii, deveneau acum lucruri inutile.... Ceilalti oameni se  dusesera fiecare la treaba sa, numai seful de lucrari parea ca sta si asteapta, parea singurul care ii intelegea pe cei doi, caci era si  singurul care le stia povestea intreaga. Alin se ridica, vorbi cu seful de lucrari, iar apoi se auzi in padurea intreaga : HAIDETI FUGA ACASA, CONTRACTUL S-A  INCHEIAT, ducem utilajele la centru si gata..... DAR MAINE .....MAINE NE INTOARCEM,..... PLANTAM COPACI in noul parc national "Codrul", asa ca la noapte sa va odihniti.....

Si au plecat.... si s-au dus, cu promisiunea ca se vor intoarce pentru a indrepta raul facut....

Undeva, pe o creanga a unui copac din apropiere, o pata portocalie se contureaza, o pata cu personalitate....

 -Mama.... cum ai reusit sa ma invii ? -Te-am numit ocrotitoarea acestei paduri, nu poti muri daca ea inca mai exista....-Multumesc....... Oare au inteles cu totii ?
-Niciodata nu vor intelege cu toti, important e sa inteleaga cei ce pot face o diferenta majora, cei ce au putere in lumea lor....
-E trist..... dar... oare nu se poate face ceva pentru ei....?
-Au scapat chiar si de sub influenta mea.....






2 comments:

  1. hey:D:Dsimpatica muza asta:Dtare ideea si povestea:Dfaci si o continuare?:D:D

    ReplyDelete
  2. deocamdata nu am nici o idee pt o alta continuare, dar in cazul in care va incolti ideea asta, va fi tot o povestioara care poate fi luata de sine statatoare, si totusi intr-o relatie de continuitate ce celalate povestioare :D

    ReplyDelete