Zilele trecute am avut o surpriza placuta, neasteptata dar placuta. Nu am sa stau acum sa povestesc, dar mi-am dat seama, ca oricat de imposibila pare situatia, daca persisti vei simti (dupa lupte seculare ce-i drept) ca nu te-ai luptat cu morile de vant... oricat ar parea de incredibil, situatia pare sa o coteasca in favoarea ta.... Si totusi astea sunt vorbe, daca cineva le citeste, spune oky si trece mai departe... Dar cheia e sa nu te dai batut oricat de "fumata" ar parea replica, e adevarata, insa e un drum lung de la a zice "da sunt de acord cu aceasta idee" pana la "chiar cred in aceasta idee"... un drum destul de lung, pe care majoritatea oamenilor nu-l parcurg cat ar trebui, ar trebui sa nu mai avem atatea pareri.... ele ar trebui sa se transforme in convingeri.... dar prea putini credem in ideile noastre cat ar trebui, si poate de aceea am ajuns sa simtim (uneori chiar in fiecare zi, chiar si de 2 ori pe zi) ca ne-am angajat intr-o lupta pierduta, dar asa cum soarele apune in fiecare noapte, dar rasare a doua zi de dimineata nelasand viata sa piara, asa si eforturile noastre nu vor fi lasate sa piara, chiar daca noi vom suferi noaptea cea friguroasa.....
hehe.. Sunt Diana, mi-ai lasat un comentariu aici http://artfocus.wordpress.com/2008/11/27/28/
ReplyDeleteTractorul :))... tractorul, din pacate, "decupa" campul de maci... au fost ultimele lor poze :(... (ca primele, sigur n-au fost, n-am fost singura pe teren) ...dar imediat dupa ce am terminat de pozat si de strans lucrurile, macii nu mai erau. :|... deci nenea cu tractorul lucra de zor si strica frumusete de subiect pt tras in poze... :D