Brandusa-de-toamna

Sa spunem asa : ca dintr-o roua cazuta in apa limpede a unui lac s-a nascut o muza, o muza cu coada de peste si aripi de fluture inzestrata cu darul de a intelege sursurul apei si fosnetul padurii, era ultima muza nascuta de mama natura, si cea mai frumoasa de pana acum: parul ii era alb si lung semn pentru darul ce-l primise de la Bufnite : intelepciunea, de la Lilieci primise auzul fin, de la Soimi primise viteza in zbor, de la Privighetori glasul dulce, iar Florile ii dadusera cadou o mantie magica facuta din petale de trandafir alb cusute cu raza lunii si a soarelui. Aceasta mantie avea propietati neobisnuite, isi schimba culoarea in functie de starea muzei, adica daca Cercer, caci asa o chema pe muza, era trista toata mantia se transforma intr-un albastru marin adanc conferindu-i astfel si o aura de melacolie, daca era vesela mantia se facea rosie ca focul si aura ei reusea sa invioreze chiar si cea mai trista fiinta din padure. De obicei mantia muzei Cercer si totodata aura ei era portocalie, o culoare puternica si calduroasa asa cum era Cercer.

Intr-o zi , intr-o minunata zi de toamna, intra in padurea noastra o viata scurta , un om, care fascinat de frumusetea unei brandusi-de-toamna o rupe si un vis ii incolteste in minte.... Lumea ar da bani grei pe un peisaj ca acesta.... daca ar putea sa-l vanda, ar face o avere... dar cine zice ca nu poate sa-l vanda ? Oare un hotel aici in mijlocul padurii, un refugiu pentru cei destul de bogati sa achite nota cam grasa de plata , oare toate astea nu l-ar imbogatii? parca si vedea acolo o piscina limpede, in partea aceasta o plaja artificiala cu nisip adus din Sfantul Gheorghe toate acestea conturau in mintea acestui omulet o iluzie bine pusa la punct care parea ca avea sa devina din imaginara foarte reala...

Iarna a trecut fara prea multe incidente, Cercer a tinut la ea un urs care nu vroia sa hiberneze, a adapostit si o familie de soricei de camp, iar bufnitele ii aduceau in fiecare zi vesti din toata padurea, astfel ca Cercer stia ce a facut pana si cel mai mic fulg de zapada, chiar si soarta acelei branduse-de-toamna ii era cunoscuta, muza lasa omul sa mearga cu floarea acasa in speranta ca va respecta frumusetea si armonia padurii, si ca ii va indemna pe ceilalti asemeni lui sa faca la fel, dar lucrurile nu stau asa cum vrem noi, asa cum le planuim noi, asa cum speram.....

Prima zi de primavara sosi cu mult fast, ghioceii rasariti indemnau toata padurea sa iasa afara, sa se scuture de moleseala iernii si sa se bucure de razele clare si parca mai vesele ale Soarelui.... Pana acum toate bune si frumoase, dar sa aruncam un ochi si in lumea omului... Dupa binedescrisa "revelatie" pe care omul, Alin o avusese admirand brandusa, visul sau capata cu greu contur in lumea reala, dar cu toatea astea parea ca tot ce si-a imaginat el , va fi posibil. Semnase contractul cu o firma de constructii, aveau sa inceapa proiectul unui hotel chiar in aceeasi zi, locatia avea sa fie chiar langa lacul din inima padurii.
Oameni cu ferastraie electrice invadara toata padurea, excavatoare scobeau in pamantul afanat de langa lac....era imaginea unui paradis ce se destrama.
Cercer afla repede despre aceasta invaziune a padurii, asa ca zbura mai repede ca niciodata in speranta ca poate sa faca ceva sa opreasca aceeasta distrugere. Dar cat putu de repede nu fu de-ajuns, oamenii inepusera sa-si faca treaba, sa onoreze contractul, Cercer striga cat putu de tare sa inceteze, dar nu o putura intelege, pe ea, cea care vorbeste toate graiurile nu putea fi inteleasa.... aura ei se transformase deja in cenusiu inchis, dar ochii de un albastru taios inca mai pareau vii, zbura de colo pana colo, incerca sa vorbeasca cu fiecare om in parte, dar pareau ca nu o inteleg, ca nu o aud, ca nu o vad, pe scurt ca nu ii simt prezenta.

Ostenita se prabusi pe iarba moale de langa lac, la cativa metri de un camion parcat cu materiale. Viata parea ca ii paraseste trupul, aura se inegrea din ce in ce, iar acei ochi, de un albastru intens se ascundeau incet incet sub pleoapele negre......