Scrisoare

Nu pot sa mai visez la tine...nu imi mai pot permite sa te las sa imi intrii in inima. Nu mai poti intra inca odata. A trecut prea mult timp si cred ca multe lucruri s-au schimbat. Nu pot sa risc sa te iubesc din nou. Nu mai are sens sa ma gandesc ca poate...oricum, primul meu gand, daca te vad, este sa fug cat mai repede si cat mai departe. Se pare ca imi e teama, iar daca imi e teama inseamna ca de fapt, nu te iubesc. "Pentru ca frica are de-a face cu pedeapsa si cine se teme nu a ajuns desavarsit in dragoste..."
Totusi, reusesti sa ma bantui...sa nu ma lasi sa te uit...sa ma chinui... Cum e posibil sa mai simt ceva chiar si acum?! De ce nu pot sa trec pe langa tine si sa nu imi pese asa cum se intampla cu ceilalti? De ce trebuie sa fii tu diferit? Au trecut atatia ani de cand eu nu am mai simtit cu adevarat si nimic nu m-a mai facut sa tresar...si acum, dupa atatia ani tu, TU ma trezesti la viata. De ce? Cand este evident ca nimic nu se poate intampla oricat de mult imi doresc? De ce ai ramas inca in sufletul meu? De ce cateva secunde au efect o eternitate? De ce, de ce...de ce e asa greu? Vreau si nu vreau sa te uit...vreau pentru ca e foarte greu, dar nu vreau pentru ca e prea frumos...